Si m-am mai prins de o chestie...

Uitandu-ma din nou la perioada in care am inceput blogul, si la cum arata jumatatea mea de an in care l-am ignorat, m-am prins de ce a devenit "webpage non grata".

L-am inceput din vina unui "painful feeling of non-belonginess" aproape de implinirea a 4 ani de la Cata, dupa o oboseala crunta si 7 kile in minus dupa ITC, dupa doi ani jumate ce au ofilit.

Intens momentul facerii. Ca la carte. Cu preludiu lung, du-te vino... de era sa raman de o fericire virgina in anul ala.

Dar a urmat o penetrare adanca.....si parca o usoara retragere...si din nou si mai adanc.
Si cu sentimentul asta al neapartinerii adanc in mine, a trebuit sa nasc cuvinte.
Eu cuvinte, fecundatorul neapartinere...si iata un blog cu pseudonim, care prin urmare e al meu dar nu imi apartine.


De atunci insa, in cele 6 luni , am redevenit un vant care stie si sa adie.

Desi ratiunea actului initial al facerii a disparut, ma gandesc sa il pastrez, pe el, blogul.

Adica ce...daca te amesteci cu un om misto si faci un copil misto din asta, dar ulterior misto-ul creste o burta uriasa sau un comportament tzepos si dispare ratiunea facerii initiale...nu pastrezi copilul?

Draga blogule, vei fi un copil fara tata, pentru ca pe taica-tu l-am ucis cu mana mea. Ba am avut si oameni in jur care l-au ucis incetul cu incetul odata cu mine.

Si eu am ucis pentru oamenii astia cu mici lovituri de cutit fecundatori din viata lor care ieseau la baut cu taica-tu, intr-o carciuma cu pahare vizibile doar pe jumatatea goala.

Na, era un betiv care ducea paharul asta des la gura, pana a golit goliciunea.Si din preaplinul momentelor misto ce au ramas in lipsa goliciuni baute, te voi creste un betiv draga blogule.Insetat de preaplin.